Bugetul lunar — unde se duc banii

Mulți oameni ajung la sfârșitul lunii fără bani și fără să știe exact pe ce s-au dus. Lecția îți arată cum faci un buget simplu pe o lună: ce scrii, cum împarți cheltuielile și în ce ordine plătești, ca să vezi unde se duc banii înainte să plece, nu după.

Pornești de la banii care îți intră în cont

Bugetul se face pe venitul net, adică pe salariul după contribuții și impozit, cel pe care îl vezi în cont. Brutul din contract nu te ajută aici, pentru că o parte din el nu ajunge niciodată la tine. Dacă vrei să vezi cum se ajunge de la brut la net, găsești calculul în lecția Brut vs Net.

Mai sunt banii care vin neregulat: bonusuri, ore suplimentare, un proiect în plus. Bugetul se face pe ce e sigur în fiecare lună. Banii neregulați, când vin, au deja o destinație stabilită dinainte: economii, o datorie de stins sau o cheltuială mare plănuită.

Fixe, variabile și cheltuielile „rare”

Cheltuielile se împart în trei feluri:

• Fixe: aceeași sumă în fiecare lună. Chiria, rata la bancă, abonamentul de telefon, abonamentul la sală.
• Variabile: le plătești în fiecare lună, dar suma se schimbă. Mâncarea, transportul, curentul și gazul (mai mari iarna), ieșirile în oraș.
• Rare: vin o dată sau de două ori pe an. Asigurarea mașinii, impozitul pe casă, cadourile de sărbători, vacanța, un control la dentist, o pereche de ochelari.

Cheltuielile rare strică de obicei bugetul. Nu apar în nicio lună obișnuită, așa că nu le treci pe listă, iar când vin te prind fără bani. Soluția e simplă: aduni cât te costă pe un an și împarți la 12. Suma pe lună o pui deoparte, într-un cont separat, și o folosești doar pentru ele. Când vine factura, banii sunt deja strânși.

Exemplul lui Mihai

Procentele sunt rotunjite: 3.350 din 4.800 înseamnă 69,8%, 850 înseamnă 17,7%, 400 înseamnă 8,3%, iar 200 înseamnă 4,2%.

Regula 50/30/20: un punct de plecare

Cea mai cunoscută regulă de buget împarte venitul net în trei:

• 50% pentru necesități: ce trebuie plătit oricum. Locuința, utilitățile, mâncarea, transportul până la serviciu, ratele.
• 30% pentru dorințe: ce îți face viața mai plăcută, dar ai putea renunța la el. Ieșirile, abonamentele de divertisment, hainele care nu sunt strict necesare.
• 20% pentru economii: bani puși deoparte pentru urgențe, pentru obiective mai mari sau pentru plata mai rapidă a datoriilor.

Regula a fost făcută cunoscută de o carte americană din 2005. Pentru veniturile din România, 50% pentru necesități e adesea prea puțin. La o gospodărie medie, în trimestrul II 2026, mâncarea și băuturile nealcoolice au fost 32% din cheltuielile de consum, iar locuința și utilitățile încă 16,5%, după datele INS. Doar acestea două ajung aproape de jumătate, înainte de transport, sănătate sau rate.

Așa că regula nu trebuie urmată la virgulă. Folosește-o ca să verifici două lucruri: dacă dorințele nu iau din banii pentru necesități și dacă ai în buget un rând pentru economii, chiar și mic. La început, și 5% sau 10% e un început bun.

„Fix” nu înseamnă „necesar”. Abonamentul la sală e fix, dar e o dorință. Mâncarea e variabilă, dar e o necesitate. Când cauți de unde să tai, uită-te la dorințe, indiferent dacă sunt fixe sau variabile.

Ordinea contează: întâi economiile

Mulți spun „pun deoparte ce rămâne la sfârșitul lunii”. De obicei nu rămâne nimic, pentru că banii din cont se cheltuie ușor. Mai sigur e invers: în ziua salariului, muți suma pentru economii și pe cea pentru cheltuielile rare în alt cont. Restul lunii trăiești din ce a rămas. Aplicațiile băncilor îți permit de obicei un transfer automat programat pe o zi din lună, așa că nu mai trebuie să-ți amintești.

Mihai și-a refăcut bugetul așa:

• pe 10, când intră salariul, 300 lei pleacă automat în contul de economii și 400 lei în contul pentru cheltuieli rare;
• dorințele scad de la 850 la 750 lei, pentru că a renunțat la o parte din mâncarea comandată;
• necesitățile rămân 3.350 lei.

Totalul: 3.350 + 750 + 400 + 300 = 4.800 lei. Fiecare leu are o destinație, iar economiile sunt 6% din venit. Nu e 20%, dar e un început real, care se poate mări când scade o cheltuială sau crește salariul. Banii strânși așa sunt primul pas spre un fond de urgență, adică bani puși deoparte pentru o lună fără venit sau o reparație neprevăzută.

Contează și ziua plății. Salariul lui Mihai intră pe 10, dar chiria se plătește pe 1. Deci banii pentru chirie trebuie să rămână în cont din salariul de luna trecută. Un buget pe lună spune dacă îți ajung banii; un calendar al plăților spune dacă îi ai la timp. Calculatorul de buget are pentru asta modul „Pe flux (zile)”, care arată zi cu zi cât ai în cont.

Primul buget, în 30 de minute

1. 1

   Ia extrasele pe ultimele trei luni

   Din aplicația băncii. Trei luni dau o medie mai corectă decât una singură, pentru că lunile diferă.

2. 2

   Scrie venitul net sigur

   Salariul care intră în cont, fără bonusuri sau ore suplimentare care nu vin în fiecare lună.

3. 3

   Împarte cheltuielile pe categorii

   Necesități și dorințe; la fiecare, notează dacă e fixă sau variabilă. Plățile cu cardul și retragerile de numerar intră și ele.

4. 4

   Adaugă cheltuielile rare

   Fă lista pe un an întreg (asigurări, impozite, cadouri, vacanțe, sănătate), adună și împarte la 12.

5. 5

   Stabilește suma pentru economii și ziua transferului

   Chiar și o sumă mică, mutată automat în ziua salariului.

6. 6

   Verifică o dată pe lună

   Compară ce ai plănuit cu ce ai cheltuit. Nu ca să te cerți cu tine, ci ca să ajustezi sumele la realitate.

Primul buget nu iese perfect, și nici nu trebuie. După două-trei luni de verificat, sumele se apropie de realitate. Dacă banii tot nu ajung, caută în extras abonamentele uitate și comisioanele: lecția despre banii care se scurg îți arată cum. Pasul următor e fondul de urgență: cât e bine să strângi și unde să ții banii, ca să nu ajungi pe datorie la prima cheltuială neprevăzută.