O plată pe care n-ai făcut-o, un apel „de la bancă” care te grăbește, un SMS despre un colet care „așteaptă taxa”. Fraudele cu bani au devenit atât de bine făcute încât cad în ele și oameni atenți. Lecția îți arată trucurile cele mai dese, ce faci în primele ore și, mai ales, când banca e obligată să-ți dea banii înapoi și când nu.
⚡ Pe scurt
Contează cine a dat ordinul de plată. Dacă plata s-a făcut fără tine (cineva ți-a folosit cardul sau datele), banca trebuie, de regulă, să-ți dea banii înapoi cel târziu până la sfârșitul zilei lucrătoare următoare după ce o anunți. De regulă, tu plătești cel mult 30 de euro, iar de multe ori nimic; poți pierde mai mult doar dacă ai acționat fraudulos ori n-ai păstrat în siguranță cardul și codurile, cu intenție sau din neglijență gravă. Dacă tu ai inițiat și ai acceptat chiar acel transfer, păcălit de cineva, plata e considerată autorizată de tine și nu primești automat banii înapoi. Ceri imediat băncii să încerce recuperarea, dar rezultatul nu e garantat, iar banii se pot pierde. De aceea, regula de bază: banca nu-ți cere niciodată codul, parola sau să muți banii. Închizi și suni tu la numărul de pe spatele cardului.
Trucurile cele mai dese
Fraudele se schimbă, dar urmează aceleași câteva tipare. Toate încearcă să te grăbească și să te facă să dai singur ceva: un cod, datele cardului sau un transfer.
- Apelul „de la bancă” sau „de la Poliție”. Cineva sună, știe cum te cheamă, uneori și la ce bancă ai cont. Îți spune că „cineva încearcă să-ți golească contul” și că trebuie să muți banii „într-un cont sigur” sau să-i dictezi codul primit pe SMS „ca să blocăm tranzacția”. Numărul afișat poate arăta chiar ca al băncii: se poate falsifica.
- SMS-ul despre colet. „Coletul tău e blocat, plătește taxa de livrare de 4,99 lei”, cu un link. Pagina arată ca a unui curier, îți cere datele cardului și apoi codul primit pe telefon. Datele ajung la escroci, iar codul poate confirma o plată mult mai mare.
- „Cumpărătorul” de pe un site de anunțuri. Vinzi ceva, iar „cumpărătorul” vrea să plătească imediat, printr-un link de „livrare” sau de „încasare”. Îți cere datele cardului, uneori și codul, „ca să primești banii”. Ca să primești bani îți trebuie doar IBAN-ul, adică numărul de cont. Nimeni nu are nevoie de cardul tău ca să-ți dea bani.
- „Mamă, am număr nou.” Un mesaj pe WhatsApp de la „copilul” care și-a pierdut telefonul și are nevoie urgent de bani. Suni copilul la numărul vechi, înainte de orice.
Mai sunt țepele cu „investiții garantate”, promovate cu fețe cunoscute și videoclipuri false. Ele țin de investiții și au lecția lor în modulul despre investiții, aflat în pregătire.
Regula de bază
Banca nu-ți cere niciodată prin telefon, SMS sau e-mail:
- codul primit pe SMS sau confirmarea din aplicație;
- parola sau PIN-ul;
- să muți banii într-un alt cont, „sigur”;
- să instalezi o aplicație pe telefon „ca să te ajute”.
Dacă cineva îți cere așa ceva, închizi și suni tu la bancă, la numărul de pe spatele cardului sau din aplicația băncii. Nu suni înapoi la numărul care te-a sunat: poate fi tot al lor. Un angajat adevărat nu se supără că verifici.
❓ Quiz rapid
Te sună cineva de pe un număr care seamănă cu al băncii tale. Îți spune că ai o plată suspectă și îți cere codul pe care tocmai l-ai primit pe SMS, „ca să o anuleze”. Ce faci?
Ce spune legea: contează cine a dat ordinul
Plățile cu cardul, transferurile și plățile din aplicație sunt reglementate de Legea 209/2019 privind serviciile de plată. Legea face o diferență pe care puțini o știu:
- plata neautorizată: s-a făcut fără acordul tău, de exemplu cineva ți-a folosit cardul pierdut sau datele copiate;
- plata autorizată: ți-ai dat acordul tu pentru chiar acea plată, în felul convenit cu banca (ai completat și ai trimis tu transferul din aplicație). Acordul contează chiar dacă l-ai dat fiindcă ai fost mințit.
Un cod introdus nu înseamnă, singur, că ai fost de acord cu orice plată. Dacă ai crezut că plătești o taxă de 4,99 lei, iar escrocul a folosit codul pentru o plată de 3.000 de lei, întrebarea e dacă ți-ai dat acordul pentru plata de 3.000 de lei. Legea spune că simpla folosire a cardului sau a datelor tale nu dovedește, singură, că ai autorizat plata.
💡 Exemplu: Maria, 64 de ani, în două situații
Situația 1. Într-o marți, Maria vede în aplicație trei plăți online pe care nu le-a făcut: 1.250 de lei în total. Cardul e la ea, în portofel. Cineva i-a copiat datele, poate de pe un site la care cumpărase ceva. Maria sună imediat la bancă, cere blocarea cardului și contestă plățile.
Plățile sunt neautorizate: Maria nu le-a dat acordul. Banca trebuie să-i pună banii înapoi în cont cel târziu miercuri, la sfârșitul zilei. Maria nu primise niciun semn că datele i-au fost furate și nu avea cum să afle înainte de plăți, așa că nu suportă nimic din cei 1.250 de lei.
Situația 2. Peste câteva luni, Maria e sunată de „departamentul de fraude al băncii”. Vocea e politicoasă, știe la ce bancă are cont și îi spune că „un hacker îi golește contul”. Maria e speriată și face ce i se cere: trimite din aplicație 8.000 de lei într-un „cont de siguranță”.
De data asta, Maria a completat și a trimis ea transferul. Plata e autorizată, chiar dacă a fost păcălită. Banca a trimis banii exact la contul indicat, deci Maria nu primește automat banii înapoi, ca la o plată neautorizată. Maria cere imediat băncii să încerce recuperarea, prin banca escrocilor. Dacă banii au fost deja retrași, se pot pierde. Dacă banca a greșit și ea cu ceva, rezultatul depinde de împrejurări.
| Criteriu | Plata făcută fără tine | Plata făcută de tine, păcălit |
|---|---|---|
| Exemple | Card pierdut sau furat, date copiate, plăți pe care nu le recunoști | Transfer completat și trimis de tine la cererea „băncii” |
| Ce spune legea | Plată neautorizată | Plată autorizată de tine |
| Ce face banca | De regulă, îți dă banii înapoi cel târziu până la sfârșitul zilei lucrătoare următoare | Poate încerca, la cererea ta, să recupereze banii, fără să garanteze rezultatul |
| Cât pierzi | De regulă, cel mult 30 de euro; nimic în multe cazuri; tot, la fraudă sau neglijență gravă | Poți pierde toată suma |
| Cine dovedește | Banca trebuie să dovedească o vină gravă a ta, dacă refuză | Contează dacă ai inițiat și ai acceptat chiar acea plată, nu doar dacă ai introdus un cod |
Exemple
Plata făcută fără tine:Card pierdut sau furat, date copiate, plăți pe care nu le recunoști
Plata făcută de tine, păcălit:Transfer completat și trimis de tine la cererea „băncii”
Ce spune legea
Plata făcută fără tine:Plată neautorizată
Plata făcută de tine, păcălit:Plată autorizată de tine
Ce face banca
Plata făcută fără tine:De regulă, îți dă banii înapoi cel târziu până la sfârșitul zilei lucrătoare următoare
Plata făcută de tine, păcălit:Poate încerca, la cererea ta, să recupereze banii, fără să garanteze rezultatul
Cât pierzi
Plata făcută fără tine:De regulă, cel mult 30 de euro; nimic în multe cazuri; tot, la fraudă sau neglijență gravă
Plata făcută de tine, păcălit:Poți pierde toată suma
Cine dovedește
Plata făcută fără tine:Banca trebuie să dovedească o vină gravă a ta, dacă refuză
Plata făcută de tine, păcălit:Contează dacă ai inițiat și ai acceptat chiar acea plată, nu doar dacă ai introdus un cod
Rambursarea rapidă are o singură excepție: banca o poate refuza dacă are motive serioase să creadă că tu încerci o fraudă și anunță în scris autoritatea competentă.
Când plătești cei 30 de euro și când nimic
Pentru un card pierdut sau furat, legea îți poate lăsa în sarcină cel mult 30 de euro, în lei. Nu plătești nimic dacă:
- nu puteai observa pierderea sau furtul înainte de plată, cum a fost la Maria;
- plata s-a făcut după ce ai anunțat banca;
- banca nu a cerut autentificarea strictă, adică două confirmări din categorii diferite: ceva ce știi (PIN-ul), ceva ce ai (telefonul) sau ceva ce ești (amprenta);
- banca nu ți-a dat un mijloc să anunți oricând pierderea cardului;
- greșeala a fost a unui angajat al băncii.
Ce înseamnă „neglijență gravă”
Există o excepție: dacă pierderea vine din frauda ta sau din încălcarea, cu intenție ori din neglijență gravă, a obligației de a păstra în siguranță cardul, parolele și codurile, poți suporta toate pierderile. Nu și în situațiile din lista de mai sus în care nu plătești nimic: acolo pierzi protecția doar dacă ai acționat fraudulos. Legea nu spune exact ce înseamnă „neglijență gravă”. Băncile o invocă des când clientul a dat singur codul cuiva. Două lucruri te ajută totuși:
- banca trebuie să dovedească neglijența gravă, nu tu nevinovăția;
- faptul că plata s-a făcut cu cardul sau datele tale nu e, singur, o dovadă că ai autorizat-o ori că ai fost neglijent.
Așa că, dacă banca refuză cu un răspuns scurt de tipul „ați dat codul”, poți contesta. Rezultatul depinde de fiecare caz.
❓ Quiz rapid
Care dintre aceste plăți e sigur neautorizată, deci banca trebuie, de regulă, să-ți dea banii înapoi repede?
Ce faci în primele ore
Viteza contează: cu cât banca află mai repede, cu atât sunt mai mari șansele ca banii să fie opriți.
- 1
Suni la bancă imediat
La numărul de pe spatele cardului sau din aplicație. Ceri blocarea cardului sau a accesului în aplicație. Anunțarea e gratuită; poți plăti cel mult costul unui card nou. Din momentul în care ai anunțat, plățile noi cu cardul nu mai sunt în sarcina ta, dacă nu ai acționat tu fraudulos.
- 2
Contești plățile pe care nu le recunoști
Spui clar care sunt. Ceri dovada că ai anunțat: banca trebuie să ți-o poată da timp de 18 luni. Dacă ai făcut tu transferul, ceri în scris recuperarea banilor.
- 3
Faci plângere la Poliție
La orice secție. Duci tot ce ai: mesaje, numărul de telefon, linkul, extrasul de cont.
- 4
Anunți DNSC, la 1911
Directoratul Național de Securitate Cibernetică primește sesizări despre incidentele online, la 1911 (din orice rețea din România, cu tarif normal, oricând) sau prin formularul de pe pnrisc.dnsc.ro. DNSC nu înlocuiește plângerea la Poliție.
- 5
Păstrezi dovezile și schimbi parolele
Nu ștergi mesajele și nu răspunzi escrocilor. Dacă ai instalat o aplicație la cererea lor, o dezinstalezi și schimbi parola de internet banking de pe alt dispozitiv.
Ai cel mult 13 luni de la data la care banii au ieșit din cont ca să ceri corectarea unei plăți neautorizate. Asta nu înseamnă că poți aștepta: legea îți cere să anunți fără întârziere, imediat ce afli. De aceea merită să te uiți lunar pe extrasul de cont.
❓ Quiz rapid
Andrei vede abia acum, la 4 luni după, pe extrasul de cont, o plată online de 300 de lei pe care nu a făcut-o. Mai poate cere banii înapoi?
Dacă banca refuză
- 1
Reclamație în scris la bancă
Pe e-mail, în aplicație sau la ghișeu, cu număr de înregistrare. Banca trebuie să-ți răspundă la toate punctele în cel mult 15 zile lucrătoare. În situații excepționale, îți trimite un răspuns provizoriu, iar răspunsul final vine în cel mult 35 de zile lucrătoare.
- 2
Sesizare la ANPC
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor verifică dacă banca a respectat regulile despre plățile neautorizate și rambursare.
- 3
CSALB, gratuit, fără proces
Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar încearcă o înțelegere între tine și bancă. E o cale mai rapidă și mai ieftină decât instanța.
- 4
Instanța
Rămâne oricând o variantă, inclusiv după celelalte.
⚠️ Pe ce se bazează lecția
Regulile sunt din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată, în forma consolidată din 5 martie 2026, verificate la 14 octombrie 2026. Ele se aplică plăților făcute prin bănci și alte instituții de plată din România. Lecția se actualizează când se schimbă legea.
Pe scurt, ce faci
Când cineva te grăbește și îți cere un cod, cardul sau să muți banii, închizi și suni tu la bancă. Dacă vezi o plată pe care n-ai făcut-o, anunți banca imediat: legea e de partea ta. Un fond de urgență ținut într-un cont separat, fără card, te ajută și aici: escrocii ajung mai greu la el. Cum alegi contul și ce comisioane plătești afli în lecția despre contul bancar potrivit.
📚 Surse și data verificării
Verificate la 14 octombrie 2026, în corpusul legislativ NeoBase: Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată, forma consolidată din 05.03.2026.
- Temei legal, plata autorizată: art. 147 (o plată e autorizată doar dacă plătitorul și-a exprimat consimțământul); art. 148 alin. (2) (consimțământul se dă în forma convenită cu banca).
- Temei legal, obligațiile tale și ale băncii: art. 166 (să păstrezi în siguranță elementele de securitate; să anunți fără întârziere nejustificată pierderea, furtul sau folosirea fără drept); art. 167 lit. c)–f) (mijloace de notificare disponibile oricând; dovada notificării timp de 18 luni; notificarea gratuită, cel mult costul înlocuirii; blocarea instrumentului după notificare).
- Temei legal, termenul de 13 luni: art. 169 alin. (1) (fără întârziere nejustificată, dar nu mai târziu de 13 luni de la data debitării); alin. (2) (termenul nu curge dacă banca nu a dat informațiile despre plată).
- Temei legal, dovada: art. 171 lit. a) și c) (banca dovedește autentificarea și înregistrarea corectă; folosirea instrumentului nu e, singură, dovada autorizării sau a neglijenței grave); art. 172 (sarcina probei fraudei sau a neglijenței grave revine băncii).
- Temei legal, rambursarea: art. 173 lit. a)–c) (rambursarea imediat sau cel târziu la sfârșitul următoarei zile lucrătoare, cu excepția suspiciunii rezonabile de fraudă comunicate în scris autorității naționale competente; readucerea contului la situația de dinainte).
- Temei legal, cei 30 de euro: art. 177 lit. a)–e) (situațiile în care plătitorul nu suportă nimic, dacă nu a acționat fraudulos); art. 179 alin. (1) (cel mult 30 de euro sau echivalentul în lei); alin. (2) (toate pierderile, la fraudă sau la încălcarea obligațiilor din art. 166 cu intenție sau din neglijență gravă); alin. (3) (evaluarea răspunderii după natura elementelor de securitate și împrejurări). Autentificarea strictă: art. 5 pct. 4 (definiția).
- Temei legal, transferul făcut de tine: art. 147–148 (plata e autorizată când plătitorul și-a dat consimțământul pentru acea operațiune, în forma convenită); art. 199 (ordinul executat conform codului unic de identificare, adică IBAN-ului, e considerat corect executat în privința beneficiarului indicat). Art. 200 alin. (1)–(4) (eforturile rezonabile de recuperare și informațiile pentru instanță) privește IBAN-ul greșit dat de plătitor, nu direct transferul către IBAN-ul corect al escrocului; lecția nu îl prezintă ca obligație a băncii în acest caz. Cererea de recuperare e un sfat practic; eventuala răspundere a băncii depinde de împrejurări.
- Temei legal, reclamațiile: art. 224 alin. (2) (răspuns în cel mult 15 zile lucrătoare; răspuns provizoriu și cel mult 35 de zile lucrătoare în situații excepționale); art. 222 alin. (1) lit. b) (consumatorii sesizează ANPC pentru încălcarea, între altele, a art. 167–171, 173–175, 179 alin. (1)); alin. (3)–(4) (procedurile extrajudiciare: medierea și Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar, potrivit OG 38/2015); art. 225 (banca te informează despre aceste căi).
- DNSC, 1911: pagina de contact a DNSC (dnsc.ro, secțiunea „Raportare Incident de Securitate Cibernetică (PNRISC)”, verificată de Relu la 14.10.2026): 1911, apelabil din orice rețea de pe teritoriul României, cu tarif normal, disponibil 24/7; formularul PNRISC, https://pnrisc.dnsc.ro; recomandarea ca victima unei infracțiuni să meargă de îndată la poliție pentru plângerea penală. Campania #SigurantaOnline a Poliției Române și a DNSC (sigurantaonline.ro, „Phishing-ul bancar”) arată că băncile nu solicită informații confidențiale și nu trimit mesaje „urgente” de blocare a conturilor.
- Exemplu: Maria și Andrei sunt persoane inventate. În situația 1, Maria anunță banca marți, deci rambursarea vine cel târziu miercuri, presupunând că miercuri e zi lucrătoare și că nu se aplică excepția suspiciunii de fraudă (art. 173 lit. a)); nu suportă nimic potrivit art. 177 lit. a), în ipoteza că nu avusese niciun indiciu și nu putea detecta folosirea datelor înainte de plăți.
- Interpretare: „neglijența gravă” nu e definită în lege; formularea despre bănci care o invocă atunci când clientul dă codul descrie practica, nu o regulă. Trucurile descrise și pașii (Poliția, 1911, schimbarea parolelor) sunt sfaturi practice, nu obligații din lege.