O tâmplărie consumă cherestea și face din ea mese. Din momentul în care mesele sunt gata, ele nu mai sunt cherestea și nici cheltuială: sunt produse finite, un stoc nou, pe care firma îl va vinde. Lecția arată cu ce valoare intră mesele în magazie, ce se înregistrează când se vând și de ce apare un cont de venituri, 711, care nu înseamnă bani încasați.
⚡ Pe scurt
Produsele finite (contul 345) sunt bunurile fabricate de firmă și gata de vânzare. Intră în magazie la costul de producție (materiale, manoperă directă și o parte din regia atelierului), pe baza bonului de predare: 345 = 711. La vânzare se fac două înregistrări: factura, 4111 = 7015 + 4427, și descărcarea din gestiune, 711 = 345. Contul 711 corectează cheltuielile lunii: cât timp produsele stau în magazie, costul lor nu micșorează profitul.
Produs finit, marfă sau materie primă?
Toate trei sunt stocuri. Diferența e de unde vine bunul și ce face firma cu el.
| Criteriu | Produse finite (345) | Mărfuri (371) |
|---|---|---|
| De unde vin | Le fabrică firma | Le cumpără firma |
| Ce face firma cu ele | Le vinde clienților | Le revinde, fără să le transforme |
| Cu ce valoare intră în stoc | Costul de producție | Costul de achiziție |
| Documentul de intrare | Bonul de predare, de la atelier la magazie | Factura furnizorului și nota de recepție |
| Venitul din vânzare | 7015 „Venituri din vânzarea produselor finite” | 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” |
| Descărcarea la vânzare | 711 = 345 | 607 = 371 |
De unde vin
Produse finite (345):Le fabrică firma
Mărfuri (371):Le cumpără firma
Ce face firma cu ele
Produse finite (345):Le vinde clienților
Mărfuri (371):Le revinde, fără să le transforme
Cu ce valoare intră în stoc
Produse finite (345):Costul de producție
Mărfuri (371):Costul de achiziție
Documentul de intrare
Produse finite (345):Bonul de predare, de la atelier la magazie
Mărfuri (371):Factura furnizorului și nota de recepție
Venitul din vânzare
Produse finite (345):7015 „Venituri din vânzarea produselor finite”
Mărfuri (371):707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”
Descărcarea la vânzare
Produse finite (345):711 = 345
Mărfuri (371):607 = 371
Reglementările contabile definesc produsele finite ca produsele care au trecut prin toate fazele de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări în firmă. Pot fi depozitate până la livrare sau expediate direct clienților. Materiile prime sunt la celălalt capăt al drumului: cheresteaua din care se face masa intră în contul 301 la cumpărare și trece pe cheltuieli în 601 când e consumată, pe baza bonului de consum (vezi lecția despre materiile prime și materialele consumabile).
Între cele două stă producția în curs de execuție (contul 331): ce s-a început, dar nu e terminat. O masă căreia îi lipsește lacul nu e încă produs finit.
Costul de producție: cu ce valoare intră o masă în magazie
O masă nu valorează doar cât lemnul din ea. Reglementările spun că costul de producție cuprinde:
- cheltuielile directe, adică cele care se pot lega de produs: materiile prime și materialele consumate pentru el, manopera directă (salariile și contribuțiile angajatorului pentru orele lucrate la produs), energia folosită la utilaje;
- o parte din regia de producție, împărțită rațional pe produse: amortizarea utilajelor din atelier, întreținerea lor, salariul șefului de atelier.
Nu intră în costul de producție costurile de distribuție (de exemplu transportul la client sau reclama) și cheltuielile de administrație generală. Ele rămân cheltuieli ale lunii în care apar. Nici regia unei luni cu producție neobișnuit de mică nu se încarcă pe puținele produse făcute: partea nealocată rămâne cheltuială.
Când produsele se fac pe comenzi distincte, ca mesele unei tâmplării, costul se stabilește pe fiecare comandă, prin însumarea costurilor ei. Reglementările numesc metoda identificare specifică. Calculul pe larg, cu împărțirea regiei, va fi subiectul lecției despre costul de producție.
Drumul produsului: de la atelier la client
Firmele care țin stocurile prin inventar permanent urmăresc fiecare intrare și ieșire. Pentru produse finite, drumul are patru pași.
- 1
Consumul de materiale
Materialele ies din magazie pe bonul de consum și devin cheltuieli: 601 = 301, 602 = 3021. La fel, salariile tâmplarilor sunt în 641, amortizarea utilajelor în 6811. Toate sunt deja cheltuieli ale lunii.
- 2
Predarea la magazie
Când produsele sunt gata, atelierul le predă magaziei cu bonul de predare. Produsele intră în stoc la costul de producție: 345 „Produse finite” = 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”.
- 3
Vânzarea
Pe baza facturii, clientul datorează prețul de vânzare plus TVA: 4111 „Clienți” = 7015 „Venituri din vânzarea produselor finite” + 4427 „TVA colectată”.
- 4
Descărcarea din gestiune
Produsele vândute ies din stoc la costul cu care au intrat: 711 = 345. Ce rămâne în 345 sunt produsele încă nevândute.
De ce 711 = 345 și nu o cheltuială, ca la marfă
La marfă, descărcarea e 607 = 371: marfa iese din stoc și devine cheltuială în luna vânzării (vezi lecția despre stocuri). La produse finite, cheltuielile au apărut deja, la pasul 1, în 601, 641 și celelalte. Dacă produsele s-ar descărca tot pe o cheltuială, costul lor ar fi numărat de două ori.
De aceea se folosește 711. Contul arată cum s-a schimbat stocul de produse în perioada respectivă:
- la predare, 711 se creditează cu costul produselor intrate în stoc. Acest credit „neutralizează” cheltuielile făcute pentru ele: produsele încă există, deci costul lor nu e o pierdere a lunii;
- la vânzare, 711 se debitează cu costul produselor ieșite. Abia acum costul lor ajunge să micșoreze profitul, în aceeași lună cu venitul din 7015.
Soldul lui 711 la sfârșitul perioadei e variația stocurilor: creditor, dacă stocul de produse a crescut, debitor, dacă a scăzut. În contul de profit și pierdere apare la venituri, cu plus sau cu minus. 711 e un venit doar ca formă de calcul. Nu e o vânzare și nu aduce bani.
💡 Exemplu concret: mesele Tâmplăriei Dan SRL, octombrie 2026
Tâmplăria Dan SRL e o firmă fictivă care face mobilier la comandă, separată de Atelier Ana SRL din alte lecții. Plătește impozit pe profit, e înregistrată în scopuri de TVA și ține stocurile prin inventar permanent. La 1 octombrie 2026 nu are produse finite în magazie.
Comanda. Bistro Demo SRL, un restaurant fictiv, comandă 8 mese de fag, cu 3.000 lei bucata, fără TVA. Dan face 10: opt pentru restaurant și două pentru showroom, ca să le vândă mai târziu.
Materialele. Pe 15 octombrie, Mihai, tâmplarul, a scos din magazie pentru această comandă 6 m³ de cherestea (12.000 lei, 601 = 301) și 12 seturi de abrazive (600 lei, 602 = 3021), pe bonul de consum.
Costul celor 10 mese, calculat la terminarea comenzii:
| Element | Sumă (lei) |
|---|---|
| Cheresteaua consumată | 12.000 |
| Abrazivele consumate | 600 |
| Manopera directă: salariile lui Mihai și Sorin pentru orele lucrate la mese, cu contribuția angajatorului | 4.900 |
| Regia de producție alocată: partea comenzii din amortizarea utilajelor și energia atelierului | 1.500 |
| Costul de producție al comenzii | 19.000 |
| Costul unei mese (19.000 ÷ 10) | 1.900 |
Toate aceste sume sunt deja cheltuieli ale lunii octombrie, în 601, 602, 641, 6461, 6811 și 605. Calculul costului nu adaugă nicio cheltuială, ci doar le adună pe cele care țin de mese.
23 octombrie. Mesele sunt gata. Atelierul le predă magaziei pe un bon de predare: 10 mese × 1.900 lei = 19.000 lei.
28 octombrie. Dan livrează cele 8 mese și emite factura: 8 × 3.000 = 24.000 lei, plus TVA 24.000 × 21% = 5.040 lei, total 29.040 lei. În aceeași zi, cele 8 mese ies din gestiune la cost: 8 × 1.900 = 15.200 lei.
| Data | Debit | Credit | Sumă |
|---|---|---|---|
| 23.10.2026 | 345 „Produse finite” | 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” | 19.000 |
| 28.10.2026 | 4111 „Clienți” | % | 29.040 |
| 7015 „Venituri din vânzarea produselor finite” | 24.000 | ||
| 4427 „TVA colectată” | 5.040 | ||
| 28.10.2026 | 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” | 345 „Produse finite” | 15.200 |
La 31 octombrie 2026:
- în magazie sunt 2 mese, la 1.900 lei, adică 3.800 lei (soldul lui 345). Sunt stoc și apar în bilanț;
- 711 are sold creditor de 19.000 − 15.200 = 3.800 lei: stocul de produse a crescut cu 3.800 lei în octombrie;
- profitul adus de comandă: venituri 24.000 + 3.800 − cheltuieli 19.000 = 8.800 lei. Verificarea: 8 mese vândute cu 24.000 lei, care au costat 15.200 lei, dau tot 24.000 − 15.200 = 8.800 lei.
Fără 345 și 711, octombrie ar fi arătat venituri de 24.000 lei și cheltuieli de 19.000 lei, adică un profit de doar 5.000 lei. Ar fi lipsit cei 3.800 lei pe care firma îi are încă, sub forma celor două mese din showroom.
Mai departe. Când cele două mese se vând, în noiembrie, se face tot 711 = 345, 3.800 lei. Atunci costul lor micșorează profitul lunii noiembrie, în care apare și venitul din vânzarea lor.
Cheresteaua consumată pe 27 octombrie (5 m³, 10.750 lei) a intrat într-o comandă de dulapuri, neterminată la 31 octombrie. Ea nu face parte din costul meselor. Dulapurile neterminate sunt producție în curs de execuție (vezi mai jos, „Cum se face de fapt”).
Încasarea facturii, care stinge creanța din 4111, nu face parte din exemplu.
Cum se face de fapt. Exemplul simplifică în trei locuri.
- Costul se află abia la sfârșitul lunii. Regia și salariile unei luni se cunosc exact după închiderea ei, dar mesele intră în magazie pe 23. De aceea, multe firme înregistrează predarea la un preț prestabilit (standard), stabilit din consumurile normale, și țin diferența față de costul efectiv în contul 348 „Diferențe de preț la produse”, care se repartizează la sfârșitul perioadei pe produsele vândute și pe cele rămase în stoc. Altele înregistrează predarea la cost efectiv, după calculul de la sfârșitul lunii. Costul se calculează de regulă în contabilitatea de gestiune (clasa 9 a planului de conturi) sau în tabele de calcul ale firmei. La Dan, costul efectiv e cunoscut la predare, ca să se vadă logica fără diferențe de preț.
- Producția neterminată se înregistrează la sfârșitul lunii. Dulapurile neîncepute sau neterminate la 31 octombrie se evaluează la costul de până atunci și se înregistrează tot prin 711: 331 „Produse în curs de execuție” = 711, iar la începutul lunii următoare se reiau: 711 = 331. Așa, nici costul dulapurilor neterminate nu micșorează profitul lui octombrie.
- Documentul are un model oficial. Bonul de predare se numește oficial „Bon de predare, transfer, restituire”. Atelierul îl întocmește pe măsură ce predă produsele la magazie, iar el servește la încărcarea în gestiune și la înregistrarea în contabilitate. În programele de contabilitate nu se scrie de mână. În SAGA, de exemplu, ecranul „Producție” întocmește bonul de predare pentru articolele de tip „produs”. Consumurile se introduc acolo sau se generează automat dintr-o rețetă (cât material intră într-un produs), dacă rețeta a fost definită.
Ce înseamnă pentru impozit
La Tâmplăria Dan SRL, care plătește impozit pe profit, vânzarea meselor, consumurile și variația stocurilor din octombrie fac parte din totalurile anului 2026 din lecția despre impozitul pe profit (venituri de 2.400.000 lei, cheltuieli de 2.200.000 lei) și nu schimbă calculul de acolo. Impozitul pe profit pornește de la profitul contabil, deci 711 contează: costul celor două mese nevândute nu micșorează profitul impozabil al lui octombrie. Va conta în luna în care se vând.
La o microîntreprindere, regula e alta. Impozitul se calculează din venituri, dar legea spune că veniturile aferente costurilor stocurilor de produse (711) se scad din baza impozabilă. Motivul e simplu: 711 nu e o vânzare. Micro-ul plătește impozit pe ce vinde, adică pe 7015, nu pe faptul că și-a mărit stocul. Dan nu e micro, așa că regula nu-l privește, dar o firmă mică de producție o întâlnește la fiecare declarație.
TVA-ul nu apare la predare sau la descărcare. Apare doar pe factura de vânzare, în 4427, ca la orice livrare de bunuri (vezi lecția despre TVA deductibilă și TVA colectată).
⚠️ Atenție
Cota de TVA de 21% din exemplu e cea în vigoare din 1 august 2025. Regula despre baza impozabilă a microîntreprinderilor e din Codul fiscal, forma la 8 august 2026. Verifică data actualizării lecției, pentru că regulile fiscale se schimbă des.
Lecția nu acoperă: calculul pe larg al costului de producție și împărțirea regiei; evidența la preț standard, cu diferențele de preț (348); producția în curs de execuție (331), dincolo de regula de mai sus; semifabricatele (341) și produsele reziduale (346); produsele returnate de clienți; plusurile și lipsurile constatate la inventar; produsele trimise în magazinele proprii (371) sau date salariaților; deprecierea stocurilor.
❓ Quiz rapid
Atelierul predă magaziei 20 de scaune terminate, cu un cost de producție de 300 lei bucata. Ce se înregistrează?
❓ Quiz rapid
Firma vinde 5 dintre scaunele de mai sus cu 500 lei bucata, fără TVA. Ce formulă scoate scaunele din gestiune?
❓ Quiz rapid
Pentru 10 dulapuri, o firmă are: materiale 6.000 lei, manoperă directă 3.000 lei, regie de producție alocată 1.000 lei și transportul dulapurilor la client 500 lei. Care e costul de producție al unui dulap?
Mesele au trecut prin tot drumul: cherestea în magazie, consum, produs finit, vânzare. Calculul costului de producție pe larg, cu împărțirea regiei între produse, va fi subiectul unei lecții separate.
📚 Surse și data verificării
Verificate la 6 octombrie 2026, în formele consolidate din corpusul legislativ NeoBase.
- Regulă contabilă: Reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, forma la 19 noiembrie 2025:
- pct. 8 pct. 7: costul de producție cuprinde cheltuielile directe (materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe) și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată rațional; regia fixă se alocă pe baza capacității normale, iar regia nealocată e cheltuială a perioadei; costurile de distribuție nu se includ;
- pct. 276 alin. (1) lit. e) și h): produsele finite au parcurs în întregime fazele de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări în cadrul entității; producția în curs de execuție nu a trecut prin toate fazele de prelucrare;
- pct. 285 alin. (1) și (3): costul bunurilor produse pentru comenzi distincte se determină prin identificarea specifică a costurilor individuale; pct. 286: metoda costului standard în producție, cu diferențele de preț evidențiate distinct și repartizate pe bunurile ieșite și pe cele rămase în stoc;
- pct. 435 alin. (1) lit. b) și alin. (2)–(3): veniturile aferente costului producției reprezintă variația stocurilor de produse, o corecție a cheltuielilor de producție, înscrisă în contul de profit și pierdere cu plus sau minus;
- pct. 441 alin. (1): condițiile de recunoaștere a veniturilor din vânzarea bunurilor;
- cap. 16, funcțiunile conturilor: 345 (cont de activ; în debit, produsele finite intrate în gestiune, cu 711; în credit, cele vândute, cu 711; soldul arată stocul); 711 (în credit, prețul de înregistrare al produselor obținute și costul producției în curs la sfârșitul perioadei, 331; în debit, prețul de înregistrare al produselor vândute și reluarea producției în curs la începutul perioadei); 701 (în credit, prețul de vânzare al produselor finite vândute clienților, 411); 348 (diferențele dintre prețul standard și costul de producție);
- pct. 594, planul de conturi: 331, 345, 348, 4111, 4427, 701 cu analiticul 7015 „Venituri din vânzarea produselor finite”, 711.
- Documente: OMFP nr. 2634/2015, forma la 1 august 2024: Bon de predare, transfer, restituire (cod 14-3-3A), care servește ca document de încărcare în gestiune și de înregistrare în contabilitate și se întocmește pe măsura predării produselor finite la magazie de către secție sau atelier; Bon de consum (cod 14-3-4A).
- Temei legal: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), forma la 8 august 2026: art. 53 alin. (1) lit. a), veniturile aferente costurilor stocurilor de produse se scad din baza impozabilă a microîntreprinderilor; art. 19 alin. (1), rezultatul fiscal pornește de la veniturile și cheltuielile înregistrate contabil; art. 291 alin. (1), cota standard de TVA de 21%.
- Exemplu: Tâmplăria Dan SRL, Bistro Demo SRL, Mihai și Sorin sunt fictivi, la fel toate sumele. Consumurile din 15 octombrie (12.000 și 600 lei) sunt cele din lecția despre materiile prime și materialele consumabile. Calculele: 12.000 + 600 + 4.900 + 1.500 = 19.000; 19.000 ÷ 10 = 1.900; 8 × 3.000 = 24.000; 24.000 × 21% = 5.040; 24.000 + 5.040 = 29.040; 8 × 1.900 = 15.200; 19.000 − 15.200 = 3.800 = 2 × 1.900; 24.000 + 3.800 − 19.000 = 8.800; 24.000 − 15.200 = 8.800; 24.000 − 19.000 = 5.000. Quiz: 20 × 300 = 6.000; 5 × 300 = 1.500; 5 × 500 = 2.500; (6.000 + 3.000 + 1.000) ÷ 10 = 1.000; (6.000 + 3.000 + 1.000 + 500) ÷ 10 = 1.050; 6.000 ÷ 10 = 600.
- Interpretare:
- înregistrarea predării la cost efectiv, la data bonului de predare, e o simplificare: funcțiunea contului 711 vorbește de produsele obținute „la finele perioadei”, iar în practică se folosește fie prețul prestabilit cu 348, fie înregistrarea după calculul costului de la sfârșitul lunii;
- sumele pentru manoperă (4.900 lei) și regie (1.500 lei) sunt date, nu calculate; împărțirea regiei pe produse e subiectul lecției despre costul de producție;
- folosirea analiticului 7015, nu a contului 701, urmează regula contului cel mai detaliat din planul de conturi;
- cheltuielile și veniturile din exemplu sunt cuprinse în totalurile anului 2026 din lecția despre impozitul pe profit;
- ecranul „Producție” și rețetele vin din manualul SAGA; alte programe lucrează asemănător, dar nu identic;
- calculul costului în contabilitatea de gestiune (clasa 9) sau în tabele proprii e o observație de practică, nu text de lege.