O marfă din raft s-a demodat și nu se mai vinde la cât a costat. O tejghea se uzează an de an. Marfa și tejgheaua sunt încă în firmă, dar valorează mai puțin decât au costat. Întrebarea lecției: cum arată contabilitatea că un activ valorează mai puțin, fără să-l scoată din evidență? Răspunsul e un cont separat, care îl corectează.
⚡ Pe scurt
Pierderea de valoare a unui activ nu se scrie în contul lui, ci într-un cont de corecție (i se mai spune cont de reglare sau rectificativ). Contul activului păstrează costul bunului, iar contul de corecție arată separat amortizarea acumulată sau ajustarea pentru depreciere.
Amortizarea (grupa 28) e uzura imobilizărilor, care nu se mai întoarce. Ajustarea pentru depreciere (grupele 29, 39, 49, 59) e o pierdere care poate dispărea și se reia atunci la venituri. Conturile de corecție funcționează ca niște conturi de pasiv, dar nu sunt datorii: în bilanț se scad din activul pe care îl corectează.
De ce nu scazi direct din contul activului
Contul 371 „Mărfuri” arată ce marfă are firma în magazin. Dacă ar scădea, în credit, cu o pierdere de valoare, ar arăta că marfa a ieșit din gestiune. Dar ea e tot pe raft. Contul ar spune ceva fals.
Reglementările contabile rezolvă problema așa: activul rămâne la valoarea de intrare (cât a costat), iar diferența în minus se ține separat, în conturi de ajustări. Din cele două conturi citești tot ce contează:
- cât a costat activul (soldul contului lui, de exemplu 371 sau 214);
- cât s-a pierdut din valoare (soldul contului de corecție);
- cât valorează acum: valoarea netă, adică diferența dintre ele.
Reglementările spun la fel și în definiție: valoarea contabilă a unui activ e valoarea după ce se scad amortizarea adunată și ajustările pentru depreciere.
Două feluri: amortizarea și ajustarea
Reglementările numesc „ajustări de valoare” toate aceste corecții și le împart după cum e pierderea:
| Criteriu | Amortizarea | Ajustarea pentru depreciere |
|---|---|---|
| Ce fel de pierdere | Permanentă: uzura din folosire și din trecerea timpului | Provizorie: poate scădea sau dispărea |
| La ce active | Imobilizări necorporale și corporale (nu la terenuri) | Orice activ: imobilizări, stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt |
| Când se înregistrează | În fiecare lună, după un plan | Când se constată pierderea, de regulă la inventarul de la sfârșitul anului |
| Conturi | Grupa 28: 280, 281 (de exemplu 2814) | Grupele 29, 39, 49, 59 (de exemplu 2914, 397, 491) |
| Cheltuiala | 6811 | 6813 (imobilizări), 6814 (active circulante) |
| Se reia la venituri? | Nu | Da, când pierderea scade sau dispare: 7813, 7814 |
Ce fel de pierdere
Amortizarea:Permanentă: uzura din folosire și din trecerea timpului
Ajustarea pentru depreciere:Provizorie: poate scădea sau dispărea
La ce active
Amortizarea:Imobilizări necorporale și corporale (nu la terenuri)
Ajustarea pentru depreciere:Orice activ: imobilizări, stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt
Când se înregistrează
Amortizarea:În fiecare lună, după un plan
Ajustarea pentru depreciere:Când se constată pierderea, de regulă la inventarul de la sfârșitul anului
Conturi
Amortizarea:Grupa 28: 280, 281 (de exemplu 2814)
Ajustarea pentru depreciere:Grupele 29, 39, 49, 59 (de exemplu 2914, 397, 491)
Cheltuiala
Amortizarea:6811
Ajustarea pentru depreciere:6813 (imobilizări), 6814 (active circulante)
Se reia la venituri?
Amortizarea:Nu
Ajustarea pentru depreciere:Da, când pierderea scade sau dispare: 7813, 7814
Unde stau conturile de corecție în planul de conturi? În fiecare clasă de active, de regulă la grupa care se termină în 9; la imobilizări, și la grupa 28. Nu orice grupă terminată în 8 sau 9 e de corecție: 38 e pentru ambalaje, iar 48 pentru decontările din interiorul firmei.
- 28 – amortizări privind imobilizările (2808, 2813, 2814 și celelalte);
- 29 – ajustări pentru deprecierea imobilizărilor (de exemplu, 2914 pentru „alte imobilizări corporale”);
- 39 – ajustări pentru deprecierea stocurilor (391 materii prime, 397 mărfuri și celelalte);
- 49 – ajustări pentru deprecierea creanțelor (de exemplu, 491 pentru clienți);
- 59 – ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie (de exemplu, a acțiunilor cumpărate pe termen scurt).
Cum funcționează: de pasiv, dar nu datorii
Toate conturile de corecție sunt conturi de pasiv: cresc în credit și scad în debit. Pare ciudat, pentru că țin de active. Dar tocmai de aceea: activul crește în debit, iar corecția lui stă pe partea opusă, ca să-l micșoreze. Ele nu sunt datorii. Firma nu datorează nimic nimănui pentru că marfa ei s-a demodat.
- Constituirea sau majorarea (pierderea crește): cheltuială = cont de corecție. La amortizare, 6811 = 2814; la mărfuri, 6814 = 397.
- Diminuarea sau anularea (doar la ajustări, când pierderea scade sau dispare): cont de corecție = venit. La mărfuri, 397 = 7814. Reglementările spun că ajustarea rămasă „fără obiect” se reia la venituri.
- La ieșirea activului (vânzare, casare): amortizarea se închide odată cu activul, de exemplu 2814 = 214 (vezi lecția despre vânzarea și casarea imobilizărilor). Ajustarea rămâne fără obiect și se reia la venituri.
Amortizarea se recunoaște lunar, de la luna de după punerea în funcțiune, ca în lecția despre imobilizări și amortizare. La tejgheaua Atelier Ana SRL (12.000 lei, 100 lei pe lună din octombrie 2026), contul 2814 adună:
La 31.12.2027, contul 214 arată tot 12.000 lei, cât a costat tejgheaua, iar 2814 arată 1.500 lei uzură. În bilanț, tejgheaua apare la 12.000 − 1.500 = 10.500 lei.
❓ Quiz rapid
La 31 decembrie, contul 2814 are sold creditor de 1.500 lei. Unde apare suma în bilanț?
Ajustarea, pe un exemplu
💡 Exemplu concret: ramele demodate de la Atelier Ana SRL
Atelier Ana SRL e o firmă fictivă: un magazin de rame și obiecte decorative, microîntreprindere și plătitoare de TVA în 2027 și 2028 (presupus). Exemplul e în 2027–2028, cu legea de azi. Sumele sunt fictive.
La inventarul din 31 decembrie 2027 (vineri), după numărare, în magazin sunt 19 rame 20×25, cumpărate cu 64 lei bucata (vezi lecția despre inventarierea anuală). În evidență: 19 × 64 = 1.216 lei, în contul 371.
Modelul s-a demodat. Ana se uită la ce vinde de câteva luni și stabilește că ramele se mai pot vinde cu cel mult 50 lei bucata, fără TVA. Vânzarea nu cere alte costuri. Asta e valoarea realizabilă netă: prețul la care se poate vinde marfa, minus costurile necesare ca s-o vinzi.
- valoarea realizabilă netă: 19 × 50 = 950 lei;
- valoarea din evidență: 1.216 lei;
- ajustarea: 1.216 − 950 = 266 lei (sau 19 × 14 lei pe bucată).
| Data | Debit | Credit | Sumă | Ce înseamnă |
|---|---|---|---|---|
| 31.12.2027 | 6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante” | 397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor” | 266 | pierderea de valoare, constatată la inventar |
| 15.03.2028 | 607 „Cheltuieli privind mărfurile” | 371 „Mărfuri” | 1.216 | descărcarea ramelor vândute, la cost |
| 15.03.2028 | 397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor” | 7814 „Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante” | 266 | ajustarea rămâne fără obiect |
Pe 15 martie 2028 (miercuri), Ana vinde toate cele 19 rame cu 50 lei bucata: venit de 950 lei în 707, plus TVA, ca la orice vânzare. Marfa iese din gestiune la cost, 1.216 lei, iar ajustarea, care nu mai are obiectul ei, se reia la venituri.
Efectul asupra profitului:
- 2027: cheltuială de 266 lei (6814). Pierderea intră în anul în care a fost constatată;
- 2028: 950 (vânzarea) − 1.216 (marfa descărcată) + 266 (reluarea) = 0 lei;
- pe doi ani: −266 lei, exact cât s-a pierdut: ramele au costat 1.216 și s-au vândut cu 950.
Fără ajustare, bilanțul din 2027 ar fi arătat ramele la 1.216 lei, deși nu se mai puteau vinde cu atât, iar pierderea ar fi apărut abia în 2028.
Debit
Credit
6814
Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante
397
Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
Pierderea de valoare intră pe cheltuieli, iar 397 o adună separat. Contul 371 nu se atinge: ramele sunt încă în magazin.
✗ Greșit
607 = 371 266 lei
Așa ai arăta că a ieșit marfă de 266 lei din gestiune. Dar nu lipsește nimic: în magazin sunt tot 19 rame, cumpărate cu 64 lei bucata. Evidența nu s-ar mai potrivi cu realitatea, iar la vânzare n-ai mai ști cât a costat marfa.
✓ Corect
6814 = 397 266 lei
Marfa rămâne în 371 la cost, iar pierderea de valoare stă separat, în 397. În bilanț, ramele apar la 1.216 − 266 = 950 lei.
Cum se face de fapt. Ajustarea se calculează pe fiecare articol, din listele de inventariere, nu „din ochi” pe tot stocul. Prețul de vânzare estimat trebuie să aibă un temei: vânzările de după 31 decembrie, oferte, liste de prețuri. Marfa nevândută de mult timp e un semn de depreciere: reglementările spun că ajustarea se constată și pentru stocurile fără mișcare. Reluarea ajustării nu așteaptă neapărat vânzarea. Unele firme o reiau la ieșirea mărfii, ca în exemplu. Altele o recalculează la inventarul următor, pe ce a rămas în stoc. La sfârșitul anului, rezultatul e același. Deprecierea stocurilor are o lecție separată, cu mai multe cazuri.
❓ Quiz rapid
Altă variantă: ramele nu se vând în 2028. La 31.12.2028 se pot vinde cu 60 lei bucata (19 rame, cost 64 lei, ajustare existentă 266 lei). Ce înregistrezi?
Și la imobilizări, și la clienți
Aceeași logică se aplică și altor active. Ana nu are astfel de cazuri în exemplu, dar regulile sunt bune de știut:
- O imobilizare se depreciază mai mult decât arată amortizarea. De exemplu, tejgheaua e lovită și pierde din valoare. Dacă pierderea e ireversibilă, se înregistrează o amortizare suplimentară. Dacă e reversibilă, se constituie o ajustare: 6813 = 2914. Ea se reia prin 2914 = 7813, când valoarea își revine.
- Un client probabil nu mai plătește. Creanța nu se șterge, ca firma să nu uite că are de încasat. Ea rămâne în contul 411 „Clienți”, dar trece din 4111 în subcontul 4118 „Clienți incerți sau în litigiu” (4118 = 4111), ca să fie urmărită separat. Pierderea probabilă se arată în 491 „Ajustări pentru deprecierea creanțelor – clienți”: 6814 = 491. Clienții incerți au o lecție separată.
Nu confunda ajustarea cu provizionul. Ajustarea micșorează un activ care valorează mai puțin. Provizionul e o datorie probabilă, cu sumă incertă, în 151 (vezi lecția despre provizioane). Reglementările interzic folosirea provizioanelor ca să ajustezi valoarea activelor.
În bilanț
Conturile de corecție nu au rândul lor în bilanț. Ele se scad din rândul activului pe care îl corectează (vezi lecția despre bilanțul în forma oficială):
- la imobilizări corporale: 214 − 2814 − 2914;
- la stocuri: 371 − 397 (și, la fel, 301 − 391 și celelalte);
- la creanțe: 4111 + 4118 − 491.
La Ana, la 31 decembrie 2027, contul 371 are 19.796 lei, toată marfa găsită la inventar. Rândul „Stocuri” din bilanț arată 19.796 − 266 = 19.530 lei. Tejgheaua apare la imobilizări corporale cu 10.500 lei.
În contul de profit și pierdere, amortizarea și ajustările apar pe rândurile lor, separat de celelalte cheltuieli. Firmele mici și mai mari au rândul „Ajustări de valoare”, despărțit în două: imobilizări (cheltuielile din 6811 și 6813, minus veniturile din 7813) și active circulante (cheltuielile din 6814, minus veniturile din 7814, împreună cu creanțele pierdute, 654 și 754).
Impozitul: ce se deduce
Amortizarea se deduce după regulile fiscale ale ei: durata din Catalogul mijloacelor fixe, pragul de 5.000 lei (vezi lecția despre imobilizări și amortizare).
Ajustările pentru depreciere, la firmele cu impozit pe profit, se deduc numai în cazurile din Codul fiscal (art. 26):
- ajustările pentru creanțele asupra clienților, în anumite condiții (de exemplu, neîncasate de peste 270 de zile), în limita a 30%, sau 100% când clientul e în faliment;
- ajustările pentru mijloacele fixe distruse de calamități sau asigurate.
Ajustările pentru deprecierea stocurilor nu sunt pe listă, deci sunt nedeductibile: cheltuiala de 266 lei se adaugă înapoi la calculul profitului impozabil. Când ajustarea se reia, venitul e neimpozabil, pentru că cheltuiala nu a fost dedusă.
La microîntreprinderi, ca Ana, impozitul se calculează din venituri, deci cheltuiala din 6814 nu schimbă impozitul. Venitul din 7814 se scade din bază, dacă ajustarea a fost constituită cât firma era micro. Ajustarea schimbă doar profitul, adică și suma din care se pot împărți dividende.
⚠️ Atenție: regulile și data lor
Regulile sunt verificate în reglementările contabile (OMFP 1802/2014), în forma din 19 noiembrie 2025, și în Codul fiscal, în forma din 8 august 2026. Exemplul e în 2027–2028, cu legea de azi: regulile pot fi altele atunci, deci verifică data actualizării lecției.
Lecția nu acoperă: reevaluarea imobilizărilor (care are conturile ei, în capitaluri), calculul amortizării suplimentare, condițiile complete pentru deducerea ajustărilor la creanțe, ajustările pentru investițiile financiare.
❓ Quiz rapid
Care dintre aceste conturi NU corectează valoarea unui activ?
Conturile de corecție lasă activul la cost și pun pierderea alături. Așa, din evidență se vede și cât a costat un bun, și cât mai valorează. Lecția despre închiderea exercițiului arată cum intră cheltuielile și veniturile anului, deci și amortizarea și ajustările, în rezultat. Deprecierea stocurilor și clienții incerți vor avea lecții separate.
📚 Surse și data verificării
Verificate la 7 octombrie 2026 (contul 4118, reverificat în aceeași zi, la revizia lecției), în formele consolidate din corpusul legislativ NeoBase.
- Regulă contabilă: Reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, forma la 19 noiembrie 2025:
- pct. 8 pct. 8 (definiții): ajustările de valoare țin cont de modificarea valorii activelor la data bilanțului, definitivă sau nu; ajustările permanente se numesc amortizări, cele provizorii, ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;
- pct. 82 alin. (3) lit. a): valoarea contabilă a unui activ, după deducerea amortizării acumulate și a ajustărilor acumulate;
- pct. 84 alin. (2): diferențele în minus dintre valoarea de inventar și valoarea contabilă se evidențiază distinct, în conturi de ajustări, elementele menținându-se la valoarea de intrare;
- pct. 85 alin. (2): la imobilizări, amortizare suplimentară pentru deprecierea ireversibilă, ajustare pentru cea reversibilă;
- pct. 88 alin. (1) și (3): stocurile la cost minus ajustări; ajustări și pentru stocurile fără mișcare; definiția valorii realizabile nete;
- pct. 237 și 238 alin. (2): imobilizările corporale la valoarea de intrare minus ajustările cumulate; amortizarea din luna următoare punerii în funcțiune;
- pct. 270 alin. (2), 271 și 292: ajustările pentru activele circulante; reluarea la venituri a ajustării rămase fără obiect;
- pct. 331: creanțele incerte se înregistrează distinct, în contul 4118 „Clienți incerți sau în litigiu”; funcțiunea contului 411 cuprinde și clienții incerți, rău-platnici sau în litigiu, iar 491 se constituie pentru ei;
- pct. 371 (citat în lecția despre provizioane): provizioanele nu se folosesc pentru ajustarea valorii activelor;
- pct. 594, planul de conturi: grupele 28, 29, 39, 49, 59; 214, 2814, 2914, 371, 397, 4111, 491, 607, 6811, 6813, 6814, 707, 7813, 7814;
- cap. 16, funcțiunile conturilor: 281 și 291 (de pasiv; în credit, cu 681; 291 în debit, cu 781); grupa 39 (de pasiv; în credit, constituirea sau majorarea, cu 681; în debit, diminuarea sau anularea, cu 781); 491 (de pasiv); 681 (în debit, amortizarea și ajustările constituite sau majorate, cu 280, 281, 290, 291, 391–398, 491); 781 (în credit, diminuarea sau anularea ajustărilor, cu 290, 291, 391–398, 491);
- pct. 599 (bilanțul prescurtat): stocurile includ 371 minus 397; pct. 598: imobilizările corporale minus 281 și 291, creanțele comerciale minus 491; pct. 600: rândul „Ajustări de valoare” din contul de profit și pierdere, pe imobilizări (6811 + 6813 + 6817, minus 7813) și pe active circulante (654 + 6814, minus 754 + 7814).
- Temei legal: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), forma la 8 august 2026:
- art. 25 alin. (3) lit. g): provizioanele și ajustările pentru depreciere se deduc în limita din art. 26;
- art. 26 alin. (1): deducerea ajustărilor numai în condițiile articolului; lit. c) și j), ajustările pentru creanțe (30%, respectiv 100% la faliment, cu condiții); lit. n), ajustările pentru mijloacele fixe distruse de calamități sau asigurate; ajustările pentru stocuri nu apar în listă;
- art. 23 lit. d): veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere sunt neimpozabile;
- art. 53 alin. (1) lit. e): la microîntreprinderi, veniturile din ajustări pentru depreciere nedeductibile sau constituite în perioada de micro se scad din baza impozabilă.
- Exemplu: Atelier Ana SRL și toate sumele sunt fictive. Tejgheaua și cifrele ei vin din lecția despre imobilizări (12.000 lei, 100 lei pe lună din octombrie 2026): 300 + 1.200 = 1.500; 12.000 − 1.500 = 10.500. Ramele vin din lecția despre inventarierea anuală (19 bucăți 20×25 la 64 lei, după inventar; 371 faptic 19.796): 19 × 64 = 1.216; 19 × 50 = 950; 1.216 − 950 = 266 = 19 × 14; 19.796 − 266 = 19.530; 950 − 1.216 + 266 = 0. Quiz: 19 × 4 = 76; 266 − 76 = 190. Comparația: 1.216 − 266 = 950, adică 950 ÷ 64 ≈ 14,8 rame. Zilele: 31.12.2027 vineri, 15.03.2028 miercuri. Prețul de 50 lei, vânzarea din martie 2028 și statutul de micro în 2028 sunt presupuse.
- Materiale (doar pentru înțelegere): manualul „Introducere în contabilitate” din materialele lui Relu (evaluarea la inventar, ajustările pentru deprecierea stocurilor); povestea, firma, sumele și rezolvarea din lecție sunt ale noastre.
- Interpretare:
- numele „cont de corecție”, „de reglare” sau „rectificativ” vine din manuale și din practică; reglementările vorbesc de „ajustări de valoare”, amortizări și ajustări pentru depreciere;
- reluarea ajustării la vânzarea mărfii: funcțiunile contului 39x și pct. 271 cer reluarea când ajustarea rămâne fără obiect, fără să spună momentul pentru mărfurile vândute; practica variază (la ieșire sau la inventarul următor);
- neimpozitarea reluării unei ajustări nedeductibile, la impozitul pe profit: art. 23 lit. d) vorbește de anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere; lecția o aplică și ajustărilor pentru stocuri;
- „Cum se face de fapt” simplifică: prețul estimat de 50 lei e o ipoteză, fără costuri de vânzare;
- grupa 59 e doar pomenită, cu un exemplu general;
- trecerea creanței din 4111 în 4118 printr-o înregistrare între subconturi (4118 = 4111) e practica obișnuită; pct. 331 cere doar evidența distinctă, fără să dea formula.