Ai învățat ce sunt acțiunile și obligațiunile, cum le cumperi și cât plătești impozit. Rămâne o întrebare de proporție: cât din bani pui în fiecare? Și, după ce ai ales, ce faci când piața îți schimbă singură proporția?
⚡ Pe scurt
Alocarea e felul în care împarți banii între acțiuni, obligațiuni și bani lichizi. Depinde mai ales de când ai nevoie de bani și de cât poți suporta să pierzi. În istoria SUA, mai multe acțiuni au adus mai mult în medie, dar și ani mai proști: −43,8% la 100% acțiuni, −27,3% la 60/40. Cu timpul, împărțirea se strică singură, pentru că ce crește mai repede ajunge să cântărească mai mult. Reechilibrarea o readuce la loc: cu bani noi (fără vânzare, deci fără impozit), prin vânzare și cumpărare (cu comision și impozit) sau din retrageri. Studiile Vanguard n-au găsit o regulă care să câștige mereu: anual sau la un prag stabilit dinainte au dat rezultate apropiate.
Ce e alocarea
Autoritatea americană a pieței de capital (SEC) definește alocarea ca împărțirea banilor investiți între categorii diferite, cele mai obișnuite fiind trei:
- acțiunile: au adus istoric cel mai mult, dar au și scăderile cele mai mari (lecția despre acțiuni);
- obligațiunile: de obicei mai liniștite, cu câștig mai mic (lecția despre obligațiuni);
- banii lichizi: conturile de economii, depozitele, titlurile de stat pe termen scurt. Sunt cei mai siguri ca sumă, dar aduc cel mai puțin, iar inflația îi poate roade (lecția despre saltea, depozit și titluri de stat).
Alocarea se scrie de obicei ca două numere: 70/30 înseamnă 70% în acțiuni și 30% în obligațiuni. Fondul de urgență stă separat, înainte de orice investiție, cum ai văzut în lecția despre fondul de urgență.
Alocarea e altceva decât diversificarea, deși merg împreună. Diversificarea înseamnă multe firme în coșul de acțiuni. Alocarea înseamnă cât din bani stă în coșul de acțiuni și cât în altceva. Un coș de o mie de firme scade tot când scade toată bursa; partea din obligațiuni sau din banii lichizi e cea care micșorează căderea.
Cum alegi împărțirea
SEC spune că alocarea potrivită pentru tine depinde mai ales de două lucruri, cele din lecția despre risc și randament:
- orizontul: peste câți ani ai nevoie de bani. Cine are zeci de ani poate aștepta să treacă scăderile; cine are nevoie de bani curând, nu;
- cât poți suporta să pierzi: și ca bani (capacitatea), și ca nervi (toleranța). Dacă o scădere de 30% te-ar face să vinzi, partea din acțiuni e prea mare pentru tine, oricât de lung ar fi orizontul.
SEC spune și că nu există o singură împărțire bună pentru toți. Dă două exemple care pot fi rezonabile, deși sunt la capete opuse: un tânăr de 25 de ani care economisește pentru pensie poate ține totul în acțiuni, iar o familie care strânge avansul pentru o casă poate ține totul în bani lichizi. Pe măsură ce te apropii de momentul în care îți trebuie banii, împărțirea se schimbă de obicei spre mai puține acțiuni.
Ce au dat împărțirile, în istorie
Cea mai lungă serie publică de date e cea din SUA. Am luat randamentele pe fiecare an din 1928 până în 2025 și am calculat patru împărțiri, readuse la proporția aleasă la începutul fiecărui an. Obligațiunile sunt cele de stat pe 10 ani.
| Împărțirea (acțiuni/obligațiuni) | Câștigul mediu pe an | Cel mai prost an | Ani pe minus, din 98 | Ce au devenit 100 de dolari |
|---|---|---|---|---|
| 100/0 | 10,0% | −43,8% (1931) | 26 | ≈ 1.157.000 $ |
| 70/30 | 8,8% | −31,5% (1931) | 24 | ≈ 399.000 $ |
| 60/40 | 8,3% | −27,3% (1931) | 21 | ≈ 257.000 $ |
| 0/100 | 4,5% | −17,8% (2022) | 20 | ≈ 7.700 $ |
Ce se vede:
- Fiecare parte în plus de acțiuni a adus mai mult pe termen lung, dar și un an mai prost. Diferența dintre 10% și 8,3% pe an pare mică, dar în aproape o sută de ani a făcut ca 100/0 să ajungă de aproximativ 4,5 ori mai mare decât 60/40.
- Partea de obligațiuni a îmblânzit căderile. În 2008, acțiunile au pierdut 36,6%, iar obligațiunile au câștigat 20,1%: împărțirea 60/40 a scăzut cu aproximativ 13,9%.
- Nu merge mereu. În 2022 au scăzut amândouă, iar 60/40 a pierdut aproape 18%, cât obligațiunile singure. Și 0/100 a avut 20 de ani pe minus, aproape cât 60/40.
Cifrele sunt în dolari, fără costuri și fără impozit, dintr-o singură țară care a avut un secol foarte bun. Arată cum s-au comportat împărțirile, nu ce vor face.
De ce se strică împărțirea
Odată aleasă, împărțirea nu stă pe loc. Partea care crește mai repede ajunge să cântărească mai mult, iar odată cu ea crește și riscul, fără să fi hotărât tu asta.
💡 Exemplu: Simona, 70/30 pe 10.000 de lei
Simona are 32 de ani și 10.000 de lei de care nu are nevoie mulți ani. Alege 70/30: 7.000 de lei într-un ETF de acțiuni și 3.000 de lei într-un fond de obligațiuni, cu comisioanele incluse.
Urmează un an foarte bun la bursă: acțiunile cresc cu 50%, obligațiunile rămân pe loc.
| La început | După un an | |
|---|---|---|
| Acțiuni | 7.000 de lei (70%) | 10.500 de lei (77,8%) |
| Obligațiuni | 3.000 de lei (30%) | 3.000 de lei (22,2%) |
| Total | 10.000 de lei | 13.500 de lei |
Simona nu a cumpărat nimic, dar acum are aproape 78/22. Dacă vine o scădere ca în 2008, pierde mai mult decât s-ar fi așteptat cu 70/30.
Cifrele sunt ipotetice. Un an cu +50% e rar: în SUA, din 1928, doar 1933 și 1954 au ajuns în jurul lui +50%. De obicei, împărțirea se mută mai încet, în câțiva ani buni la rând.
Vanguard, o firmă americană de fonduri, arată același lucru pe bursa mondială: o împărțire 60/40 lăsată neatinsă din 2002 ajunsese la 71/29 în 2006 și la 76/24 în 2022.
Trei feluri de a readuce împărțirea la loc
Reechilibrarea înseamnă să aduci portofoliul înapoi la împărțirea aleasă. SEC descrie vânzarea și cumpărarea și felurile cu bani noi (o sumă nouă sau contribuțiile obișnuite îndreptate spre partea rămasă în urmă); Vanguard adaugă retragerile. Pentru Simona, ținta e 70/30 și are acum 10.500 de lei în acțiuni și 3.000 în obligațiuni. Comisionul e cel ipotetic din lecția despre primul ordin: 0,4%, dar cel puțin 10 lei pe ordin.
Cu bani noi
Pui banii noi doar în partea care a rămas în urmă. Ca 10.500 de lei să fie 70%, totalul trebuie să fie 15.000 de lei, deci obligațiunile trebuie să ajungă la 4.500 de lei. Simona cumpără obligațiuni de 1.500 de lei și e din nou la 70/30.
- Nu vinde nimic, deci nu are câștig realizat și nu plătește impozit.
- Plătește doar comisionul de cumpărare: 0,4% din 1.500 = 6 lei, sub minim, deci 10 lei.
- Are nevoie de bani noi. Dacă investește lunar, ca în lecția despre lunar sau dintr-odată, poate pune câteva luni la rând toată suma în obligațiuni, până se reface împărțirea.
Vânzare și cumpărare
Vinzi din partea care a crescut și cumperi din cea care a rămas în urmă. Din 13.500 de lei, 70% înseamnă 9.450 de lei în acțiuni. Simona vinde acțiuni de 1.050 de lei și cumpără obligațiuni cu ei.
- Comisioane: două ordine, câte 10 lei fiecare, adică 20 de lei.
- Impozit, printr-un broker din România: unitățile vândute sunt o zecime din ce avea (1.050 din 10.500), deci au costat o zecime din 7.000 de lei, adică 700 de lei. Câștigul: 1.050 − 10 (comisionul de vânzare) − 700 = 340 de lei. A ținut acțiunile peste 365 de zile, deci brokerul reține 3%: 10,20 lei. Sub 365 de zile, cota ar fi fost 6%: 20,40 lei.
- Total: 30,20 lei, aproape 0,2% din portofoliu. Nu are nevoie de bani noi.
Printr-un broker din altă țară, câștigul intră în socoteala ta anuală: 16% din câștigul net al anului, prin declarația unică. Câștigul se adună și la pragul pentru contribuția la sănătate (CASS). Amândouă sunt explicate în lecția despre impozitele pe investiții. Iar o pierdere la brokerul din România nu se scade din alte câștiguri, deci contează și ce vinzi.
Din retrageri
Când scoți bani din investiții, de exemplu la pensie, îi iei întâi din partea care a crescut. Dacă Simona ar avea nevoie de 1.500 de lei și i-ar lua doar din acțiuni, ar rămâne cu 9.000 de lei în acțiuni și 3.000 în obligațiuni: 75/25, mai aproape de țintă.
- Vânzarea o făcea oricum, pentru retragere, deci impozitul pe câștigul părții vândute l-ar fi plătit oricum.
- Merge doar când chiar scoți bani. Pentru cine abia începe să investească, e mai degrabă felul de mai târziu.
| Cu bani noi | Vânzare și cumpărare | Din retrageri | |
|---|---|---|---|
| Vinzi ceva? | Nu | Da | Da, oricum, pentru retragere |
| Impozit pe câștig | Nu | Da, pe partea vândută | Același ca la orice retragere |
| Comision (exemplul Simonei) | 10 lei | 20 de lei | Cel al vânzării |
| De ce ai nevoie | Bani noi | Nimic în plus | Să scoți bani |
| Cât de repede refaci împărțirea | Depinde de suma nouă | Imediat | Depinde de suma scoasă |
SEC spune să verifici înainte dacă felul ales îți aduce comisioane sau impozit. Vanguard adaugă că poți reechilibra și doar parțial, mai aproape de țintă, ca să plătești mai puțin.
❓ Quiz rapid
Simona are 78/22 și vrea să revină la 70/30, la un broker din România. Care fel de reechilibrare nu o costă impozit?
Când reechilibrezi: calendar sau prag
SEC descrie două feluri de a hotărî momentul:
- după calendar: la un interval fix, de exemplu la 6 sau la 12 luni. Data îți amintește să te uiți;
- după un prag: doar când o parte s-a îndepărtat de țintă cu mai mult decât o abatere stabilită dinainte, de exemplu 5 puncte procentuale. Atunci investițiile îți spun când.
Cu un prag de 5 puncte, Simona reechilibrează când acțiunile trec de 75% sau scad sub 65%. La 78%, a trecut pragul. SEC adaugă că, în ambele variante, reechilibrarea merge de obicei mai bine făcută rar.
Vanguard a comparat regulile pe istoria unei împărțiri 60/40 pe bursa mondială, din 1926 până în 2018. Câștigul e calculat după impozitele din SUA.
| Regula | Câștig pe an, după impozit | Volatilitatea | Acțiuni, în medie | Câte reechilibrări |
|---|---|---|---|---|
| Niciodată | 8,74% | 14,0% | 85% | 0 |
| Lunar, la orice abatere | 8,20% | 11,7% | 60% | 1.116 |
| Anual, la orice abatere | 8,19% | 11,4% | 60% | 93 |
| Anual, doar peste 10 puncte | 8,20% | 11,6% | 63% | 14 |
Ce arată tabelul:
- Fără reechilibrare, câștigul a fost cel mai mare, dar portofoliul a ajuns să aibă în medie 85% acțiuni, nu 60%, iar volatilitatea, adică cât de tare a urcat și a coborât, a fost cea mai mare. Cine a ales 60/40 a ajuns, de fapt, cu un alt risc decât cel ales. Vanguard spune limpede că scopul reechilibrării e să țină riscul ales, nu să aducă un câștig mai mare.
- Regulile foarte diferite au dat rezultate apropiate: lunar, cu peste o mie de reechilibrări, și anual cu prag de 10 puncte, cu 14, au avut amândouă 8,20%. Vanguard n-a găsit o frecvență sau un prag care să câștige mereu și spune că mai important e să alegi o regulă pe care o poți respecta.
Într-o lucrare din 2023, Vanguard recomandă, pentru portofoliile larg diversificate, o verificare a împărțirii cel puțin o dată pe an și reechilibrarea dacă s-a îndepărtat mult de țintă.
Reechilibrarea are și o parte grea. Când o parte a scăzut, regula îți cere să cumperi din ea, exact când toată lumea vorbește de criză. Vanguard arată că o regulă stabilită dinainte te ajută să faci asta fără să mai decizi de fiecare dată, cu emoția zilei.
Fondurile care reechilibrează singure
Dacă nu vrei să faci socoteala singur, există fonduri care țin ele împărțirea. SEC descrie fondurile cu dată-țintă: alegi fondul după anul în care îți trebuie banii (de exemplu, un fond „2055” pentru pensie), iar administratorii hotărăsc împărțirea, diversificarea și reechilibrarea. Pe măsură ce se apropie anul din nume, fondul trece singur spre mai puține acțiuni. Vanguard arată că aceste fonduri reechilibrează de obicei lunar, trimestrial sau după un prag.
Ce înseamnă pentru tine:
- nu mai dai tu ordine de reechilibrare și nu plătești comisioane de ordin pentru ele; costurile de tranzacționare ale fondului intră în costurile lui;
- plătești însă costurile anuale ale fondului, care se văd în documentul cu informații esențiale (KID), ca în lecția despre fonduri; cât cântărește un procent în timp ai văzut în lecția despre costuri;
- împărțirea e cea aleasă de fond, nu de tine; o vezi în documentele fondului;
- impozitul pe câștig îl plătești când vinzi sau răscumperi tu unitățile fondului, ca la orice fond.
⚠️ Valabil la 22 octombrie 2026
Impozitul e cel din Codul fiscal, în forma de la 18 octombrie 2026. Tariful de 0,4% cu minimum 10 lei e inventat, pentru exemplu, ca în lecția despre primul ordin. Cifrele istorice sunt din SUA (1928–2025) și de pe bursa mondială (Vanguard, 1926–2018), în dolari, fără costurile fondurilor; câștigurile din tabelul Vanguard sunt după impozitele din SUA, nu după cele din România. Arată trecutul, nu o promisiune pentru viitor. Lecția explică noțiuni; nu recomandă o anumită împărțire, un fond sau un broker.
❓ Quiz rapid
Recapitulare: Cătălin are 10.000 de lei, 60/40. Vine un an ca 2008: acțiunile scad cu 36,6%, obligațiunile cresc cu 20,1%. Acum are 3.807 lei în acțiuni și 4.804 în obligațiuni, cam 44/56. Ce înseamnă reechilibrarea la 60/40 aici?
Ce reții
- Alocarea e împărțirea între acțiuni, obligațiuni și bani lichizi; o alegi după orizont și după cât poți suporta să pierzi. Nu există una bună pentru toți.
- În istoria SUA, mai multe acțiuni au adus mai mult în medie și au avut ani mai proști; obligațiunile au îmblânzit cele mai multe căderi, nu pe toate (2022).
- Împărțirea se strică singură: ce crește mai repede ajunge să cântărească mai mult, și odată cu el riscul.
- Reechilibrarea o readuce la loc: cu bani noi (fără vânzare, fără impozit), prin vânzare și cumpărare (comision și impozit pe câștig) sau din retrageri.
- Calendar sau prag: studiile Vanguard n-au găsit o regulă care să câștige mereu; scopul e riscul ales, nu un câștig mai mare.
- Fondurile cu dată-țintă fac totul singure, în schimbul costurilor anuale ale fondului.
Partea grea a reechilibrării nu e socoteala, ci să cumperi ce a scăzut, când îți e frică. Despre felul în care mintea ne încurcă la investiții e următoarea lecție din modul.
📚 Surse și data verificării
Verificate la 22 octombrie 2026, în forma consolidată din corpusul legislativ NeoBase și în sursele indicate.
- Alocarea, alegerea ei, cele trei feluri de reechilibrare, calendarul și pragul, fondurile cu dată-țintă (principiu): SEC, Investor.gov, „Beginners' Guide to Asset Allocation, Diversification, and Rebalancing”, citit direct la 22.10.2026 (pagina nu are dată; PDF-ul e în folderul din februarie 2019): alocarea, împărțirea între acțiuni, obligațiuni și bani lichizi („cash”: conturi de economii, certificate de depozit, bonuri de trezorerie, fonduri de piață monetară), depinde mai ales de orizont și de toleranța la risc; nu există un singur model potrivit pentru orice obiectiv; tânărul de 25 de ani numai cu acțiuni și familia care strânge avansul numai în bani lichizi, ca strategii care pot fi rezonabile; spre obiectiv, de obicei mai puține acțiuni; reechilibrarea readuce portofoliul la împărțirea inițială; exemplul 60% → 80% după o creștere a bursei; trei feluri: vânzarea din categoriile supraponderate și cumpărarea din cele subponderate, cumpărarea de investiții noi în categoriile subponderate, schimbarea contribuțiilor; verificarea comisioanelor și a impozitului înainte; calendar (de exemplu la 6 sau 12 luni) sau prag stabilit dinainte; reechilibrarea merge mai bine făcută relativ rar; fondurile „lifecycle”, cu dată-țintă, în care administratorii decid alocarea, diversificarea și reechilibrarea și care trec spre o împărțire mai prudentă. Sursă străină, folosită pentru principiu.
- Istoria împărțirilor, SUA 1928–2025: A. Damodaran, NYU Stern, „Historical Returns on Stocks, Bonds and Bills”, fișierul
histretSP.xls, foaia „Returns by year”, salvat la 24.08.2026 (același fișier ca în lecțiile despre risc și despre obligațiuni), descărcat la 22.10.2026, în dolari: S&P 500 cu dividende și obligațiunile de stat americane pe 10 ani. Randamentele pe ani: 1931: −43,84% și −2,56%; 1954: +52,56% și +3,29%; 1933: +49,98%; 2008: −36,55% și +20,10%; 2022: −18,04% și −17,83%. - Calcule (agentul, din fișierul Damodaran): randamentul unei împărțiri pe un an = p × acțiuni + (1 − p) × obligațiuni, cu p = 1; 0,7; 0,6; 0 (reechilibrare la începutul fiecărui an, fără costuri); 98 de ani. Media geometrică: 10,02%, 8,83%, 8,34%, 4,53%. Cel mai prost an: −43,84% (1931), −31,45% (1931), −27,33% (1931), −17,83% (2022). Ani pe minus: 26, 24, 21, 20. Valoarea a 100 $ la finalul lui 2025: 1.157.009, 398.965, 257.072, 7.718; 1.157.009 ÷ 257.072 ≈ 4,5. 60/40 în 2008: 0,6 × (−36,55%) + 0,4 × 20,10% = −13,89%; în 2022: 0,6 × (−18,04%) + 0,4 × (−17,83%) = −17,96%. Anii cu acțiunile peste +45%: 1933 (+49,98%), 1935 (+46,74%), 1954 (+52,56%). Simona: 7.000 × 1,5 = 10.500; 10.500 ÷ 13.500 = 77,8%; 3.000 ÷ 13.500 = 22,2%. Cu bani noi: 10.500 × 30 ÷ 70 = 4.500; 4.500 − 3.000 = 1.500 de lei; 10.500 ÷ 15.000 = 70%; 0,4% × 1.500 = 6 lei < 10. Vânzare: 70% × 13.500 = 9.450; 10.500 − 9.450 = 1.050 de lei; 0,4% × 1.050 = 4,20 lei < 10, deci 10 lei pe fiecare ordin; costul fiscal 1.050 ÷ 10.500 × 7.000 = 700 de lei; câștigul 1.050 − 10 − 700 = 340 de lei; 3% × 340 = 10,20 lei; 6% × 340 = 20,40 lei; total 10 + 10 + 10,20 = 30,20 lei; 30,20 ÷ 13.500 ≈ 0,22%. Retragere: (10.500 − 1.500) ÷ (13.500 − 1.500) = 9.000 ÷ 12.000 = 75%. Prag de 5 puncte: 70 ± 5 = 65–75%. Cătălin: 6.000 × (1 − 0,3655) = 3.807 lei; 4.000 × 1,201 = 4.804 lei; 3.807 ÷ 8.611 ≈ 44,2%.
- Studiul despre regulile de reechilibrare: Vanguard, J. L. McNamee, T. Paradise și M. A. Bruno, „Getting back on track: A guide to smart rebalancing” (Financial Planning Perspectives, aprilie 2019, cod ISGGBOT_A 042019), citit direct din PDF-ul de pe site-ul Vanguard Mexico la 22.10.2026; documentul e marcat pentru investitori instituționali, de aceea nu punem linkul. P. 1: scopul reechilibrării e păstrarea riscului și a randamentului ales, nu maximizarea câștigului; pe termen lung, nicio strategie nu domină; o strategie rezonabilă e mai bună decât niciuna. P. 4: Figura 3 (2005–2014) și regula fixată dinainte, care scoate emoția din decizie. P. 5, Figura 4 (60/40 pe bursa mondială, 1 ianuarie 1926–31 decembrie 2018; câștig după impozit, cu cote presupuse de 30% pe venit și 20% pe câștigul pe termen lung, din SUA): niciodată 8,74%, volatilitate 14,0%, 85% acțiuni în medie, 0 reechilibrări; lunar 0%: 8,20%, 11,7%, 60%, 1.116; anual 0%: 8,19%, 11,4%, 60%, 93; anual 10%: 8,20%, 11,6%, 63%, 14. Pp. 5–6: nu există o frecvență sau un prag care să câștige constant; contează să alegi o strategie pe care o poți respecta. P. 7, Figura 6: banii noi, dividendele și dobânzile îndreptate spre categoriile subponderate; la retrageri, întâi din cele supraponderate; reechilibrarea parțială, pentru costuri și impozit mai mici. „Câte reechilibrări” e coloana „Rebalancing events (tax lots)” din figură. Sursă străină, folosită pentru principiu.
- Abaterea fără reechilibrare și verificarea anuală: Vanguard, „Vanguard's Principles for Investing Success” (noiembrie 2023, cod ISGPRINC 112023), citit direct din PDF la 22.10.2026, pp. 21–22, Figura 10: un portofoliu 60/40 la 31.12.2002, nereechilibrat, ajunge la 71% acțiuni în 2006 și la 76/24 în 2022 (date DMS, bursa mondială); recomandarea de a verifica împărțirea cel puțin o dată pe an și de a reechilibra dacă s-a îndepărtat semnificativ de țintă. Sursă străină, folosită pentru principiu.
- Fondurile cu dată-țintă: Vanguard, Y. Zhang, H. Ahluwalia, A. Daga și Y. Zi, „The rebalancing edge: Optimizing target-date fund rebalancing through threshold-based strategies” (decembrie 2024), citit direct din PDF la 22.10.2026, p. 1: fondurile cu dată-țintă sunt portofolii administrate profesional, cu mai multe clase de active; reechilibrarea lor e de obicei lunară, trimestrială sau după un prag. Sursă străină, folosită pentru principiu.
- Temei legal, impozitul la vânzare: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), forma consolidată la 18.10.2026, din corpus: art. 94 alin. (1) și (5) (câștigul e diferența dintre prețul de vânzare/răscumpărare și valoarea fiscală, cu costurile tranzacției) și alin. (10) lit. a), b), f) (cine îl determină: intermediarul de la art. 96^1 alin. (1) sau, fără el, contribuabilul); art. 96^1 alin. (1) (intermediarii rezidenți sau nerezidenți cu sediu permanent în România cu calitate de intermediar calculează câștigul pentru fiecare transfer); art. 97 alin. (8^1) lit. a) (3% pentru o deținere de 365 de zile inclusiv sau mai mult, 6% sub 365 de zile, pe fiecare câștig; „primul intrat – primul ieșit”, pe fiecare simbol), aplicabil transferurilor din 1 ianuarie 2026 (Legea nr. 239/2025, art. XIII alin. (2) lit. c)); alin. (8^2) (valoarea fiscală prin prețul mediu ponderat, cu costurile, pe fiecare simbol); alin. (8^3) și (8^4) (reținere la sursă, impozit final); alin. (8^5) (pierderile prin intermediarii de la art. 96^1 nu se reportează și nu se compensează); art. 123 alin. (1^2) (16% pe câștigul net anual impozabil, prin declarația unică, fără intermediar din România); art. 170 alin. (2) (CASS la venituri cumulate de cel puțin 6 salarii minime). Detaliile, ca în lecția despre impozitele pe investiții. Cumpărarea nu e un transfer cu câștig, deci nu are impozit.
- Exemple: Simona și Cătălin sunt persoane inventate; sumele, creșterea de 50% din exemplul Simonei și tariful brokerului (cel din lecția despre primul ordin) sunt ipotetice; anul lui Cătălin folosește randamentele reale din 2008.
- Interpretare: „bani lichizi” e termenul lecției pentru „cash and cash equivalents”. Costul fiscal al unităților vândute e socotit prin prețul mediu ponderat, care aici e același pentru toate unitățile, pentru că Simona a cumpărat o singură dată; comisionul inițial e considerat inclus în cei 7.000 de lei. Felul „din retrageri” e luat din Vanguard (Figura 6, „when withdrawing from your portfolio, start with any overweighted asset classes”); SEC numără al treilea fel drept schimbarea contribuțiilor. Pragul de 5 puncte din exemplu e ales de lecție; în tabelul Vanguard, pragul e o abatere în puncte procentuale față de țintă. Împărțirile din tabelul cu istoria SUA sunt calculate de agent, reechilibrate anual, fără costuri și fără impozit; nu sunt cifre publicate de Damodaran. Lecția nu tratează reechilibrarea în interiorul unui fond de pensii (Pilonul 2 sau 3), unde decide administratorul.